Sighişoara înseamnă mai mult decât un festival medieval

Editorial

Aşa cum puteţi citi în pag. 6 şi 7 ale ediţiei de astăzi sfârşitul de săptămână a fost marcat de a 23-a ediţie a medievalului de la Sighişoara. Pozele şi articolele care au apărut în presa locală şi naţională legate de acest eveniment au încercat să scoată în evidenţă lucrurile bune, frumoase, din dorinţa jurnaliştilor de a susţine, prin munca lor, care în condiţiile de caniculă şi aglomeraţie nu e deloc uşoară, nu festivalul în sine sau organizatorii, ci oraşul transilvănean, denumit, nu o dată, perla Transilvaniei.Am avut şansa, să spunem, de a participa, ca simplu spectator, şi la primele ediţii ale acestui eveniment, ediţii despre care mulţi spun astăzi că erau pline de rockeri drogaţi care dormeau pe străduţele cetăţii. Două iluzii, una ţinând de trecut, alte ţinând de prezent, care arată cât de „uşor” este să manipulezi oamenii prin ştiri de presă.Nu zic, or fi fost unii în trecut care s-au dus acolo să consume diverse substanţe şi atât, dar la fel sunt unii şi astăzi care se duc la medievală doar să fluture stindardul medieval de ochii lumi pentru ca apoi să consume substanţe bahice până târziu în noapte. Că nu dorm în piaţa publică, e drept, dar nici uşă de biserică nu sunt.Aşa cum e firesc, unele ediţii ale manifestării au fost bune, altele, precum cea din acest an, mai puţin. Asta pentru că totul s-a făcut pe ultima sută de metri. Nu vreau să arăt pe nimeni cu degetul, nici să pun responsabilitatea pe numele unor persoane. Textul meu e general şi trebuie luat ca atare. Cetatea Sighişoarei are un potenţial despre care se vorbeşte de foarte, foarte mulţi ani. Eu una m-am săturat să tot aud texte de genul „o să facem, o să dregem”. Nu, stimaţi domni şi doamne, faceţi şi chemaţi-ne după să ne arătaţi ce aţi făcut.Deocamdată lucrurile merg aşa, din inerţie, cu multe improvizaţii şi poticneli, cu garduri de sârmă în mijlocul cetăţii şi cu turişti care spun că a doua oară nu mai vin în Sighişoara „de medieval” căci 15 lei pe o clătită e strigător la cer, mai ales când cu o zi înainte aceeaşi bucată de făină cu apă şi ou era 10 lei.Am înţeles sensul gardurilor, dar dacă erau de lemn cu doi străjeri în loc de bodyguarzi negricioşi şi nepoliticoşi cred că era mult mai bine, dar preţurile sărite peste plafon nu le-am putut pricepe.Cred că în România toţi cei care fac astfel de evenimente ar trebui să înţeleagă că, pe termen lung, au mai mult de câştigat dacă se preocupă să organizeze lucrurile aşa cum trebuie. Dacă pentru ei e suficient să-şi vadă pe prima pagină poza şi să se bucure 2 zile că se văd la TV nu vor ajunge niciodată să construiască ceva cu adevărat durabil în timp din care să căştige şi ei şi comunitatea nu doar financiar ci şi sufleteşte.Sanda Viţelar